Activități copii, Produs din shop

Ce să faci cu desenele copiilor

Copiii când sunt mici desenează mult. Desenează nu doar pe foi. Le găsești operele de artă pe pereții din camera lor, pe hol, pe frigider, pe mașină cu o piatră în loc de creion.

La primul desen pe peretele proaspăt văruit îți vine să aduci găleata cu var și să-l faci ca nou. A doua încercare a tânărului pictor trece mai ușor, îți iei o cârpă și freci peretele pânâ se curăță. A treia operă de artă te faci că nu o vezi și îți zici „las’ să mai treacă un an, doi apoi dau cu var”.

Iar după ce dai cu var, și casa e albă și curată le spui tuturor că ai tăi copii niciodată n-au scris pe pereți! N-au scris pentru că tu ești o mamă perfectă și ai avut grijă să nu-ți distrugă casa iar eu am avut norocul sa nu te cunosc în acea perioadă 😁

Eu fac parte din cealaltă categorie, sunt o #mamaperfecta. Ai mei pui și-au lăsat câteva toblouri prin „galeria de acasă”. Cel mai vechi tablou este semnat de Sophie pe la 3 ani și l-am numit „Monstrul de după ușă”. Denumirea este destul de sugestivă. Când îl văd, întâi mă sperii apoi zâmbesc. Îl las acolo până va avea copii, ca atunci când voi încerca să-mi educ nepoții, ea sau nora mea să mă ducă în camera aia și să-mi arate monstrul. Un alt tablou este chiar în dormitorul meu, deasupra patului. A fost făcut acum doi ani, când au descoperit că poți desena pereții cu un bănuț. Deci poți să le ascunzi creioanele, cariocile și acuarelele, dar dacă ai pierdut un bănuț prin casă roagă-te să nu-l găsească ei! În caz contrar e nasol. Ține-te bine, dar mai bine ține-o bine pe maică-ta și soacră-ta. Ține minte! Copiii lor au fost cei mai cuminți, nu ca ai tăi!

Mai sunt prin casă mici tablouri dar nu sunt atât de vizibile. Fiecare tablou are în spate o poveste. Îmi place să le privesc și să-mi amintesc ziua în care au fost făcute. Sunt amintiri frumoase!

Când credeam că pot și eu să mă laud cu „ai mei n-au scris pe pereți” ei probabil si-au zis că e păcat să mă transform în mama perfectă și de ce să nu-mi arate dragostea lor desenând nu pe pereți, ci să trecă la un alt nivel, pe pânză! Doar că au ales pânză din materialele mele. Au folosit chiar și carioci speciale, pentru textile că doar „tu mereu ai zis că astea sunt doar pentru material”.

Mi se păru alaltăseară că stau prea mult în cadă fără să fiu vizitată de pui dar am zis „au crescut, mai femeie, și înțeleg că ai nevoie și tu de intimitate la duș”. Și eram asa de fericită și de mândră de copiii mei.

Dar, odată ieșită din duș, pentru orice eventualitate m-am pregătit să fac poze, știe orice mamă că dacă e liniște în casă atunci copiii fac vreo boacănă.

I-am găsit desenând cu cariocile de textile pe o bucată de material ce trebuia să fie o traistă cu un desen de-al mândrei pe care eu deja îl brodasem. Am zâmbit pentru că am înțeles mesajul acelor desene. Pentru că nu ai cum să te superi când ei îți demonstrează în toate modurile posibile dragostea.

Am transformat desenele lor în niște portfarduri-penare drăguțe. Le voi purta până vor fi uzate. Voi simți dragostea lor mereu. Și pentru că broderia rămăsese de izbeliște am tăiat bucata și am atașat-o la o traistă neagră. Acum am și traistă nouă, cu buzunar, cu un desen de al Sophiuței ❤️ Sunt nu doar #mamaperfecta ci și cea mai iubită mamă ❤️❤️❤️

P. S. Cea de pe traistă sunt eu, pe role, cu picioare de 2 m 😂😂😂

 

Tu ai desene de ale puiului tău? Ce zici de o traistă pe care să le brodăm? Vei fi unică și vei purta cu mândrie opera de artă a puiului tău. Lasă-mi un mesaj și vedem ce iese 😉

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *